Cafeaua care nu ma cearta!

IMG-20180329-WA0001.jpg

Cred ca ieri a fost o zi atipica. Probabil a fost ceva in aer. Si acel ceva, clar, s-a numit tupeu.

M-am trezit de dimineata. Aveam de livrat niste colete. Am fugit repede repede sa le livrez. Trafic. Oameni adormiti, probabil prea plictisiti de viata, cel putin unii, aglomeratie, claxoane, the usual day.

Ajung la prima destinatie, parchez si ma uit la ceas. 7:52! Am timp sa caut o cafea! Las masina pe avarii, numarul in parbriz si pornesc.

Dau peste un 5 to go! Bun! Merge! Au aici un capuccino cu caramel sarat care mie imi place foarte mult. Intru si cer, convinsa ca in 2 minute papilele mele gustative imi vor multumi.

Mi se spune sec :

” Nu avem! Este o aroma de sezon!”

Ma blochez si nu inteleg. Nu este nici scortisoara, nici mar, nici vreo combinatie dubioasa de portocala cu ceva. Intreb ce anume inseamna „de sezon”. Domnisoara din fata mea, vizibil deranjata de intrebare pufneste si-mi spune ca este o aroma de iarna. Apoi da ochii peste cap si iese din cutiuta aia de chibrit, numita 5 to go. Ramane el, colegul! Clar cu mult mai mult respect fata de client decat ea. Incearca sa imi explice ca ei aduc aceasta aroma doar iarna, ca atunci se cere. Deci era o aroma de sezon pentru ei, nu pentru noi, cei care le platim cafeaua 😊

IMG-20180329-WA0000.jpg

Trec peste, imi fac treaba si plec la birou, cu un capuccino simplu in mana. Azi nu meritasem unul cu caramel sarat.

Stiti zilele alea in care muncesti atat de mult, incat singurul lucru pe care vrei sa il faci la final de program este sa stai undeva, chill, sa se auda ceva muzica pe fundal, sa bei o cafea buna si sa-ti pui gandurile in ordine? Asa a fost ziua mea de ieri.

Aveam de raspuns la niste mesaje si am zis ca as putea sa o fac in prezenta cafelei mele preferate. Stiti voi, de la cafeneaua aia despre care m-ati intrebat daca nu cumva imi apartine, de postez obsesiv de acolo!

Intru, salut, zambesc si comand o cafea. Merg acolo de cateva luni si habar nu am ca exista o regula atunci cand comanzi cafeaua. Am aflat ieri, in the hard way!

Liber, cand ajung eu, nitel aglomerat imediat dupa. Vin doi, comanda, isi iau cafeaua la pachet si pleaca. Un cuplu, the same! Doi clienti care erau deja acolo mai cer doua cafele. Si asa trec 20 de minute. Estimasem ca o sa raman acolo vreo 40 de minute, 20 se dusesera deja. Merg la domnisoara la care comandasem si o intreb daca, cumva, a uitat de cafeaua mea. Imi spune ca da. Ii spun ca as vrea sa o beau totusi inainte sa plec si ma intorc la masa. In 3 minute revine cu cafeau si cu o intreaga pledoarie despre cum ar fi trebuit sa comand la casa si nu este vina ei ca a uitat. Insista pe asta! Recunosc, nu sunt cel mai permisiv om, mai ales cand vine vorba de a ne face treaba. Ii spun ca afirmatia ei nu isi are rostul si ca, pana la urma, sunt un client FIDEL, de care ea a uitat. Si aici vine replica minune, care mie personal, mi-a dat lumea peste cap :

„Noi avem dreptul de a ne selecta clientii!”

Am ramas masca, recunosc. Si ma laud ca am replica la orice. Eh, aproape orice.

Stau si ma gandesc asa : unde ne-a disparut bunul-simt si cand am devenit atat de insensibili, cand a inceput sa nu ne mai pese, cand am uitat ca avem valori si 7 ani de acasa? Ce ne-a inrait atat de tare, incat nu mai tinem cont de nimic? Poti sa te consideri centrul Universului atunci cand vrei sa fii cel mai bun, cand tinzi sa devii cea mai buna versiune a ta, dar sa-i transmiti unui client ca tu iti poti selecta clientii (nefiind cafeneaua ta) pentru ca ai uitat sa finalizezi o comanda, nu este chiar in regula.

Ma intreb ce ar motiva un astfel de om sa-si faca treaba si sa nu uite ca este om? Ca ar trebui sa aiba niste valori si ca atunci cand esti in fata unui client trebuie sa ai o anumita conduita.

Personal, cred ca ne datoram umanitate si respect! Si ca e musai sa fim oameni buni, profesionisti desavarsiti si membri ai unei comunitati normale, careia sa ii aducem plus valoare. Este mult mai bine decat sa ne transpunem frustrarile in ceilalti. Cel din fata ta nu are nicio vina pentru ceea ce ti se intampla tie.

Stiti, azi beau o cafea la birou. Cel putin, cafeaua mea de azi nu ma cearta!

 

Cu drag,

Ra Lu ❤

Publicat de

File de viata! Povesti despre oameni reali! Iubiri impartasite! Sau nu! Lectii! Asumari! Prin viata noastra trec oameni! Unii raman, altii nu! Cei care raman sunt aici! Si tot aici sunt, mai ales, cei care nu raman! Keep it real, babe! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.