Vazusem acum ceva timp un filmulet cu celebra Muniba Mazari, intr-un speech despre ceea ce avea sa-i schimbe viata radical. Cu siguranta il stiti cu totii, este super popular pe internet.
Azi l-am regasit postat de cineva si n-am putut sa trec pe langa el, a trebuit sa il revad, ca sa-mi ramana, proaspata in minte, poate, chiar esenta acestei existente.
Mi se pare ca, adesea, uitam lucrurile importante si ne canalizam energia, gresit si prost, catre lucruri care nu ne ajuta cu nimic. Sau ne ajuta doar pe moment. Ne ofera o fericire efemera … praf in ochi. Stiu cativa oameni pe care i-as inchide intr-o camera si le-as da sa asculte povestea Munibei, pe repeat, pana o inteleg. Si mai stiu cativa oameni in fata carora as face o plecaciune, atat de minunati sunt.
Astazi, cineva mi-a dat ocazia sa fiu, inca o data, un om bun si sa ajut. Si puteam sa ma prefac ca nu aud. Si puteam sa ignor povestea unui brad de Craciun care va ajunge la o sectie de pediatrie a unui spital. Impodobit, glob cu glob, de cateva zeci de oameni.
Daca :
Dar din dar se face Rai … glob cu glob se face un minunat pom de Craciun, care sa bucure sufletele unor copii nu foarte favorizati de soarta in acest moment!
Si stiti ce am remarcat? Ca totul a pornit de la ” hai sa facem un brad impodobit pentru acesti copii” si s-a ajuns la „avem un brad minunat si o gramada de dulciuri pentru copilasi”. Fiecare om care a renuntat la cateva globuri in favoarea acestei actiuni, a renuntat si la cateva dulciuri. Fiecare om a ales sa daruiasca o bucatica de zambet de Mos Nicolae.
Astia sunt oamenii in fata carora eu fac o plecaciune. Si mi-ar placea sa intalnesc oameni pentru care viata este mai profunda decat binele propriu si confortul maxim, in fiecare zi, tot anul, nu doar de Sarbatori.
Vorba unui necunoscut :” hai ca vine luna aia in care „fie ca…” primeaza si toata lumea e buna!”
Cum ar fi sa fii bun tot anul? O data pe luna, poate?
Cu drag,
Ra Lu ❤
