Cineva mi-a zis, la un moment dat, aproape violent : Ralu, nu te mai chinui sa-i vindeci pe ceilalti! Imi rasuna si acum acele cuvinte in minte.

In mintea mea de om care a inteles cate ceva din esenta vietii, ma gandeam ca fac un lucru bun daca ii ajut si pe altii.

Truth be said … se vindeca doar oamenii care isi doresc asta din tot sufletul! Mie mi-a fost foarte greu sa concep faptul ca ii arati unui om o solutie si el nu vrea sa o vada. Am inteles greu ca sunt oameni care nu vor sa fie salvati.

Si, in tot procesul asta, singura care avea de suferit eram eu. Din neputinta si din tristetea generata de faptul ca ai o varianta mai buna si tu nu o vezi.

Cateodata rad si imi aduc aminte de expresia celebra a lui X (habar nu am cine a zis-o) cu „daca va dau mintea mea, v-o ia corpul razna”. O tampenie, de altfel, insa o tampenie cu un gram de adevar.

Ca sa simplificam lucrurile :

• Nu esti dator sa vindeci pe nimeni
• Nu esti dator sa suferi cot la cot cu nimeni
• Nu esti dator cu a prelua pe umerii tai problemele celorlalti

Stii cu ce esti dator?

Cu a tine de mana pe cineva pana se vindeca singur!

Cu a fi suficient de bun astfel incat, doar prin asta, sa aduci plus valoare in lume!

Cu a fi cea mai buna versiune a ta, astfel incat sa influentezi prin exemplul tau!

In rest, fiecare isi cara in spate bolovanii si fiecare decide in ce moment este cazul sa renunte la ei.

Cu drag,

Ra Lu ❤