Cand eram mică mi-am dorit sa fiu actrița! Cand m-am facut mare mi-am dat seama ca am rolul principal in cel mai bun film…

Filmul vieții mele!

Îmi place? Al naibii de tare! Îmi place ca e o comedie, ca devine un film de dragoste, care, pe alocuri, se transforma in drama.

Doare? Da, cateodata Doare cu D mare. Dar, vedeți voi, si durerea asta are rolul ei. Pragul de sus nu e moale, este chiar foarte tare si lasă vânătăi invizibile pe frunte, dar atâta timp cât a lăsat o urma, am învățat ceva.
De ce nu e doar un film pozitiv? Pentru ca, probabil, nu de asta am nevoie.

Cine sunt actorii principali? Cei pe care ii aleg eu. Si nu ii aleg pe cei mai buni, nici pe cei mai liniștiti, nici pe cei mai cuminți. Ii aleg pe aceia care îmi oferă experiențe, pe aceia de la care am ce învață, pe aceia care, atunci cand pleacă, lasă ceva in urma lor, lasă un semn in viața mea.

De ce nu sunt toți actori principali? Pentru ca orice film are nevoie si de figurație, in orice film te împiedici de un om pe strada, pe care publicul nu-l mai vede a doua oară, dar el a fost acolo si poate ca ti-a schimbat ușor traseul.

Cu acest tip de oameni treaba e mai trista, ai impresia ca fac parte din decor, ei sunt acolo pentru ca asa scrie in scenariul vieții tale, dar nu ies in fata, nu se uita nimeni atent la ei si nu-si amintește nimeni de ei mâine.

Viata e o scena pe care toți jucam un rol principal!

Important e sa-ti joci rolul atât de bine încât sa iasă un film de milioane, pentru care ceilalți sa se bată pe bilete. La un film bun toată lumea vrea sa meargă, unii vor sa vadă avanpremiera chiar. Fii cel mai bun actor al filmului vieții tale!

Cu drag,

Ra Lu ❤