#100lettersfromRaLu * Remember this! Day 33! 33th letter!

Mi se intampla foarte des in ultima vreme sa aud de oameni bolnavi si de oameni care sufera. Si mi se pare foarte trist ca exista si lucruri din astea in lume.

Nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca viata este foarte scurta si nu o traim asa cum trebuie. Nu profitam de tot ce ne ofera si ne plafonam in niste lucrurimdespre care noi credem ca sunt ceea ce trebuie, dar nu ne ajuta, in mod real, cu nimic.  Pentru ca, intr-o zi, poti sa constati ca nu mai ai timp. Si asta e realitatea. Nu poti sa o controlezi si nici sa amani tot ce urmeaza sa ti se intample.

Nu vreau sa scriu despre lucruri negative. Insa, ceea ce vreau sa spun este ca fix timpul ala cu care motivam se poate intoarce impotriva noastra. Iar in momentul in care tragi linie, ar fi bine sa nu ai regrete. Si sa fi facut tot ce ti-ai propus.

Eu ma uit la mine si ma cert adesea. Fac multe lucruri, as face si mai multe, as vrea ca ziua sa aiba 72 de ore cel putin, am 3 anticearcane pe care le folosesc unul peste altul, daca dorm 6 ore pe noapte mi se pare ca dorm foarte mult, insa sunt tot timpul obosita, sunt zile in care am 20 de minute la dispozitie sa ies pe usa si trag din dressing fix ce apuc si arat ca si cum cineva m-a luat de mila.

Insa, si aici vine partea care pe mine ma face sa fiu impacata cu ceea ce sunt si cu toate compromisurile pe care le fac :

Nu uit niciodata sa ii sun pe oamenii dragi mie. Nu atat de des pe cat ar trebui, insa nu uit de ei! Nu pot sa ii vad asa cum as vrea, dar ii aud. Ii intreb cum sunt si le spun cat de tare ii iubesc.

Nu uit niciodata sa ma vad cu cei mai apropiati prieteni. Oricat de obosita as fi, sunt cativa oameni care m-au cucerit pe viata, cu care imi beau cafeaua.

Nu uit de mine si de faptul ca, din cand in cand, am voie sa stau in liniste, eu cu mine. In aer curat, in natura, cu talpile goale. Sa ma uit in gol si sa nu ma gandesc la nimic.

Si, orice as face si oriunde as fi, nu judec si nu ma intereseaza viata nimanui. Nici masinile pe care altii le conduc, nici casele in care stau. In a mea, daca nu este azi curatenie exemplara pentru ca am ales sa imbratisez un copil, sa ajut un prieten sau, pur si simplu, sa beau o cafea cu un om drag mie … eu sunt foarte fericita.

Pentru ca fericirea se simte, se transmite si, mai ales, se exprima in cuvinte. Si pe ceilalti nu ii ajuta absenta ta cu nimic.  Au nevoie sa fii prezent in viata lor. Sa faci parte din ea. Sa nu mai motivezi cu timpul care iti lipseste si sa le arati ce simti pentru ei.

Suntem compusi din stari de spirit si din praf de stele si poate ca merita sa ne gandim din cand in cand ce conteaza cu adevarat in viata asta!

IMG-20171025-WA0000

Cu drag,

Ra Lu ❤

Publicat de

File de viata! Povesti despre oameni reali! Iubiri impartasite! Sau nu! Lectii! Asumari! Prin viata noastra trec oameni! Unii raman, altii nu! Cei care raman sunt aici! Si tot aici sunt, mai ales, cei care nu raman! Keep it real, babe! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.