Ma intreb adesea de ce unii oameni stau in relatii proaste, cu oameni care sunt, de departe, incompatibili cu ei. Aproape ca li se citeste nefericirea in ochi. Si vad multe cazuri din aceste in jur. Genul acela de oameni care, doar daca stau in fata unui notar, primesc, fara sa deschida gura, faimoasa concluzie ” nepotrivire de caracter”.
Si ma tot intreb asta pentru ca mintea mea nu poate sa inteleaga de ce sa iti fie frica sa stai singur. Sa fii singur. Tu cu tine!
Nu inteleg de ce este mai simplu sa fii nefericit intr-o relatie si nu poti sa fii fericit sau sa iti cauti fericirea intai tu cu tine, apoi tu cu altcineva. Ca sa poti sa atragi ceea ce esti, trebuie mai intai sa devii cea mai buna versiune a ta. Hmm, poate ca ar fi cazul sa recitesti 17thletter.
Au tot incercat sa caut justificari de genul presiunilor sociale, ale familiei, ale fricii de singuratate. Poate chiar presiunea faptului ca, in jur, oamenii au relatii.
Draga mea, „relatie cu orice pret” nu este o solutie. Iubirea nu se cumpara, nu se gaseste la colt de strada si nu vine din senin. Din senin vine indragosteala, care nu are nicio legatura cu iubirea sincera, profunda, care uneste doua suflete, nu doua corpuri. Iubirea vine in timp si se construieste impreuna cu omul langa care te vezi imbatranind, care iti face inima sa vibreze si care te intelege din priviri. Nu este superficiala, te defineste si te implineste.
Mai stai un timp singura. Pune-ti ordine in viata si in ganduri si stabileste clar daca vrei o relatie doar pentru a scapa de intrebarea „maica, dar tu cand te mariti?”. Sau daca vrei sa-ti dai o sansa de a fi, cu adevarat, fericita. Cand o sa plangi, peste cativa ani, ca esti nefericita, o sa ti se spuna ca trebuie sa inchizi ochii si sa mergi mai departe pentru copil si pentru ca divortul este o rusine. Din pacate, prejudecatile de acest gen inca sunt apreciate si, oricat de mult s-ar chinui cativa oameni sa schimbe aceasta mentalitate, sunt putini, comparativ cu oamenii care inca traiesc in functie de presiunile sociale.
„Iubirea nu inseamna decat descoperirea noastra in altii si placerea recunoasterii!”
Alexander McCall Smith
Cu drag,
Ra Lu ❤
