#100lettersfromRaLu * Hai sa vorbim! Day 20! 20th letter!

Stau cateodata si ma intreb : de ce oare ne dam seama de valoarea cuiva sau a unui lucru doar dupa ce il pierdem.

Am renuntat la rochia neagra, care statea de mult timp in dulap, degeaba, si fix dupa ce nu o mai avem, parca am fi imbracat-o. Am facut cadou pantofii aia rosii, cu toc cui, ca nu ne erau chiar comozi, si fix dupa ne-am gandit ce bine ne-ar fi stat intr-o seara cu ei, la cina sau in club.

Tare ciudati mai suntem noi, oamenii!

Si hai, fie, lucruri ne putem lua. Cu siguranta gasim ceva asemanator, care sa ne faca sa uitam de lucrurile din trecut. Mai trist este cand pierdem un om …

Si, mult mai trist de atat, este cand ne dam seama de valoarea unui om pe care nu l-am apreciat asa cum ar fi trebuit atunci cand ne-a fost in preajma. Pentru ca ni se parea ca tot ce face este normal. Ca nu face nimic special si ca ni se cuvine.

Atunci, de ce lipsa lui face ca lucrurile facute anterior sa aiba deja o valoare mult mai mare?

Am mai spus si repet : oamenii din jurul nostru merita sa stie ca vedem tot ce fac pentru noi si merita sa li se aprecieze orice lucru, cat de mic, cu care ne bucura si ne aduc zambetul pe buze.

Eu nu vreau sa deduc ca imi multumesti ca azi am gatit. Si nu vreau sa deduc ca ma vezi frumoasa. Nu vreau sa deduc ca ma iubesti. Am trait cu sarutari pe frunte, noaptea, ca sa nu cresc rasfatata.

Eu vreau sa vezi si sa imi spui. Sa comunicam, chiar si atunci cand fiecare este suparat pentru ca celalalt a facut sau nu a facut ceva. Sau cand tu vrei sa vezi nu stiu ce meci, care este in acelasi timp cu emisiunea aia de gatit.

Pentru ca eu vad cand ma sorbi din priviri pe strada. Vad cum te bucuri ca un copil cand imi aduci floarea preferata, desi tu nu intelegi de ce imi place atat si o consider o floare.

Vreau sa comunicam, orice ne-am spune! Nimic nu poate sa doara mai tare decat o absenta. Si prefer un adevar, fie el chiar si incomod, decat o lipsa. Si o sa-ti spun tot ce ma deranjeaza, fix atunci cand se intampla. Nu vreau sa las sa treaca timpul si sa devina mai greu de spus. Asta nu inseamna ca o sa raman suparata pe tine, dar vreau sa stii ce nu este in regula. Si vreau sa faci si tu la fel. Si apoi sa adormim imbratisati.

Hai, vino mai aproape! Trebuie sa vorbim!

IMG-20171012-WA0000

 

Cu drag,

Ra Lu ❤

 

Publicat de

File de viata! Povesti despre oameni reali! Iubiri impartasite! Sau nu! Lectii! Asumari! Prin viata noastra trec oameni! Unii raman, altii nu! Cei care raman sunt aici! Si tot aici sunt, mai ales, cei care nu raman! Keep it real, babe! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.