#100lettersfromRaLu * Timpul nu are rabdare cu oamenii … Day 73! 73th letter!

Azi am avut, la cafeaua de dimineata, o discutie despre viata! A fost extrema! Despre zile, pe care unii nu le mai au, despre sanatate, pe care unii nu o pot nici macar plati, ca e prea scumpa, despre cat timp ne-a mai ramas si cum stim sau nu ce sa facem cu el.

In zile precum cea de azi, imi dau seama cat de repede trec zilele si cat nu fac tot ce imi propun. Si cat de mult ratez niste lucruri pentru ca ma grabesc, pentru ca nu am rabdare sau pentru ca sunt prea obosita. Am aproape 33 de ani si am facut destule pana acum. Doar ca mereu a lipsit ceva. Un ceva care sa faca totul sa capete un sens profund. Un ceva care sa intregeasca si sa stiu ca merita efortul. Daca intelegi imaginea de mai jos, vei intelege multe!

IMG-20170412-WA0000.jpg

Mi se pare foarte trist faptul ca timpul trece, e nemilos, nu ne iarta si ne lasa o urma pe fata, ca si cum ne-ar atrage atentia ca o sa vina momentul in care o sa fim prea batrani pentru multe. Doar ca noi nu il intelegem. Suntem prea agitati, prea prinsi in munca, prea superficiali sau poate prea egoisti!

Un om, intre doua varste (si prima nu era chiar tineretea) a descris cat se poate de simplu ce inseamna viata pentru el. A luat o foaie, a indoit-o, a rupt mare parte din ea si a pastrat in mana un colt. A intins palma si a spus : uite, asta e ceea ce mi-a mai ramas de trait! Cand cineva iti spune asta, parca primesti o palma peste fata, treci repede in revista ce ai facut si ce ti-ar mai placea sa faci. Sper din tot sufletul sa nu te gandesti la lucruri materiale si sper din tot sufletul sa te gandesti la oamenii pe care nu ii ai alaturi pentru ca iti e frica, la femeia care nu e langa tine acum pentru ca te-au dezamagit altele inaintea ei si nu mai crezi in dragoste, la prietenii pe care nu i-ai mai imbratisat de mult pentru ca nu ai timp, la parintii pe care i-ai repezit la telefon pentru ca erai ocupat.

Daca maine te-ai intalni pe tine pe strada, te-ai placea?

Ti-ar placea de tine, daca ai vedea comportamentul tau in oglinda? Poate ca ar fi o lectie pentru noi toti sa ne privim din exterior, obiectiv, ca si cum am putea sau nu sa alegem sa fim in preajma noastra.

Ceea ce eu am inteles greu a fost ca viata asta este scurta. Ca oamenii care trec prin viata noastra sunt lectii si ca daca am fi putin mai curajosi, asta ar putea fi o noapte in care nu am mai dormi singuri. Si ar fi o seara in care nu ne-am mai abtine, de frica, si am accepta imbratisarea aia sincera la care tanjim, dar pe care nu o acceptam de frica. Si am intelege ca nimeni nu o sa ne astepte la nesfarsit si putem sa trecem pe langa cei pe care ne-ar placea sa ii pastram aproape, dar pe care ii pierdem inainte sa ne dam seama de asta.

Si am fi povesti in viata unora! Si am fi lectii de sinceritate in fata altora!

Pe tine de ce nu te tine nimeni in brate acum? 💔

Publicat de

File de viata! Povesti despre oameni reali! Iubiri impartasite! Sau nu! Lectii! Asumari! Prin viata noastra trec oameni! Unii raman, altii nu! Cei care raman sunt aici! Si tot aici sunt, mai ales, cei care nu raman! Keep it real, babe! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.