#100lettersfromRaLu * In viata e ca la poker? Day 77! 77th letter!

img-20170221-wa0000

” Buna, sunt Raluca si joc poker” ar fi ca o declaratie de la o prima intalnire a Alcoolicilor Anonimi din filmele americane de duzina.

Dar joc. Sau ma prefac. Am avut ambitia sa invat. Mama mea imi spunea mereu, prin liceu, ca in viata trebuie sa stii sa faci de toate. Nu sa le faci. Doar sa stii. Si, evident, nu se referea la poker. Si nici la lucruri care te degradeaza ca om.

Oricum, nu e despre joc. Tot ce stiu despre el reprezinta regulile si nici acelea toate. Vreun an de zile, in serile de jocuri, fara mize cu cazinouri, case, masini si salarii, prieteneste si doar de fun, am tinut langa mine o lista cu regulile jocului, pe care si acum o mai am. Nu o mai folosesc, dar am pastrat-o. Poate vreodata, cand o sa dau un all-in vietii, o sa vreau sa ma uit la regulile din poker.

Revenind la jocul asta. De ceva timp castig, ma tin acolo scai de cei care stiu sa joace si ma uit la ei. Si realizez ca eu nu calculez si nu ma ghidez dupa reguli. Nu ma uit la ce pot avea ceilalti si nu ma intimidez. Doar simt. Tin cartile in mana si le simt.

Azi mi-am dat seama ca intre jocul asta si viata e o mare asemanare. Ambele au un risc. Si in ambele poti sa calculezi sau poti sa mergi pe feeling. Poti sa dai all-in cu pereche de A si sa pierzi, sau poti sa castigi cu Q 8. Si e doar despre sanse si despre noroc. Si despre dame.

Pana la urma, traim in viata fix ceea ce trebuie sa traim. Si, daca alegem in functie de cartile din mana, s-ar putea sa pierdem. Daca dai fold prea mult, e posibil sa constati ca nu mai ai suficiente maini ca sa castigi. Si e posibil sa ramai cu dezamagirea ca nu ai incercat si nu ai avut incredere in ce ai simtit.

Asa e si cu oamenii. Nu ii alegem in functie de ce pot sau ce au in momentul in care ii intalnim. Ii alegem in functie de ce simtim ca pot avea langa noi. Poti sa ajungi in top cu un om in care crezi si pe care il tii de mana si risti, sau poti sa pierzi cu un om care iti ofera totul, dar te scoate din joc dintr-o singura mana.

Poate ca e prea tarziu in noapte sau poate ca e prea de dimineata, dar, cum ar fi sa traim momentul, sa jucam fiecare carte cu sufletul si sa nu ne gandim prea mult la viitor? Sa simtim si sa spunem asta, chiar daca habar nu avem ce o sa se intample si cum o sa fie? Suntem prea ocupati ca sa mai credem in noi? Suntem prea dezamagiti ca sa mai credem in ceilalti? Nu este despre ceilalti. Este doar despre noi si despre intuitie. Despre primul gand care ne trece prin minte. Acela e gandul pur cu care dam all-in. Restul e poveste.

Daca ai putea sa-ti pariezi viata pe o carte, ai fi capabil sa o simti suficient de mult incat sa dai all-in?

Buna, sunt Raluca si joc poker!

 

Cu drag,

Ra Lu ❤

Publicat de

File de viata! Povesti despre oameni reali! Iubiri impartasite! Sau nu! Lectii! Asumari! Prin viata noastra trec oameni! Unii raman, altii nu! Cei care raman sunt aici! Si tot aici sunt, mai ales, cei care nu raman! Keep it real, babe! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.