Intr-o zi … nu azi, nu maine …

img-20161102-wa0000

Suntem gambleri. Unii suntem buni, altii suntem mai putin buni. Si nu ar fi o problema daca am paria ceva reversibil. Doar ca ne pariem viata. Pariem totul pe o relatie si, de cele mai multe ori, nu e ce trebuie. Daca am risca bani, pierderea ar fi mica. Banii sunt facuti sa circule, vorba lui DiCaprio. Dar nu facem asta. Pariem ani. Pariem sentimente si pariem suflete. Si ele nu se repara. Ele marcheaza si se marcheaza. Si raman asa, cu urmele unor oameni in lipsa carora nu ramane iubire, nu ramane frumos, nu ramane fericire … ramane doar tristete … si singuratate.

Ar fi frumos sa fie doar frumos! Dar nu ar mai fi autentic. Nu am mai sti ce e fericirea daca nu am trai mai intai tristetea. Nu am mai sti ce e linistea daca nu am trai furtuna. Nu am putea sa apreciem bunatatea, daca nu am sti ce e rautatea.

Si daca le-am trait pe toate si am suferit si a fost greu, de ce ne mai e frica de tot ce putem trai? De ce inca ne agatam de oamenii nepotriviti? De ce ne chinuim sa ii ridicam si sa ii ajutam? Fiecare are un timp si fiecare are niste lectii de invatat. Fix lectiile acelea care ne-ar face sa devenim cea mai buna versiunea a noastra.

„Da-le oamenilor timp! Ai rabdare si uita-te la ei cum evolueaza!” Cred ca e cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodata. Insa nu e usor. Sa te privesc din umbra si sa stiu ca nu ma simti e greu. Sa ma intreb ce faci si sa nu pot sa te intreb pe tine e greu. Dar cel mai greu e sa nu stiu ca vei fi suficient de puternic incat sa devii omul minunat pe care mi-l imaginez. Ca vei avea puterea sa devii cineva, sa lasi ceva in urma ta si sa treci peste toate tristetile si dezamagirile care ti-au marcat sufletul. Si poate ca nu voi fi acolo si nu te voi tine de mana cand o vei face, dar ti-am atins sufletul cand nici nu ai stiut ca fac asta … Ti-am deranjat zona de confort in care stateai foarte bine si ti-am incomodat zilele. Si tot ceea ce azi urasti, intr-o zi o sa intelegi.

Nu de frici si orgolii avem nevoie ca sa fim fericiti. Nu avem nevoie sa jucam un joc continuu, nesfarsit, ca o bataie intre ego-uri si nici sa tinem garda sus. Avem nevoie sa fim calzi, sa ne intelegem din priviri si sa ne simtim fara sa ne atingem. Sa vorbim cu ochii sufletului si sa ne protejam de tot ce ne poate distruge partea din noi care e iubire pura.

… amesteste-ma cu fumul tigarii de dupa si amesteca-mi viata cu lingurita cafelei de la micul dejun!

Publicat de

File de viata! Povesti despre oameni reali! Iubiri impartasite! Sau nu! Lectii! Asumari! Prin viata noastra trec oameni! Unii raman, altii nu! Cei care raman sunt aici! Si tot aici sunt, mai ales, cei care nu raman! Keep it real, babe! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.