Despre tine, azi!

Iarta-ma, leule!

… pentru ca sunt impulsiva, pentru ca nu am rabdare si pentru ca fortez lucrurile. Eu stiu cum esti, te stiu pe din afara si te citesc foarte bine. Si stiu si cat iti negi multe lucruri, ca si cum te-ai pedepsi ca nu le-ai facut pana acum.

Am jurat ca nu mai vindec pe nimeni. Si am jurat ca nu mai vreau oameni plini de frici. Nu m-am tinut de cuvant pentru ca te-am intalnit pe tine. Si nu are cum sa fie doar o intamplare. Nu ai cum sa fii fix ca mine acum 3 ani degeaba. Undeva trebuie sa fie o invatatura. Si vreau sa o gasesc. O sa o gasesc.

Tu ai nevoie sa te vindeci de trecut. Si ai nevoie sa simti iar. Sa te bucuri iar de orice lucru marunt. Sa ai pe cineva langa tine exact asa cum iti doresti : in vacante, la petreceri, dimineata si oricand.

Azi ma uitam pe profilele prietenilor tai. Ei au relatii. Frumoase. De mult timp. Probabil ca asta tanjesti, probabil ca asta iti doresti si probabil ca, in adancul sufletului tau, ii invidiezi. Ah, de ai putea sa deschizi ochii si sa vezi mana mea intinsa catre tine. Fara ca tu sa vrei eu nu pot face nimic. Pot doar sa imi imaginez si sa visez. Si sa te visez.

Tii minte? Ti-am scris si te-am intrebat cand vii. Te visasem, imi spuneai cand te intorci, sa ma trezesc si sa te intreb. Cat de mare ar fi coincidenta? Oare de asta te-ai speriat? Avem o conexiune pe care nu o pot explica. Dar nici nu vreau. Imi e bine asa.

Stii, eu am invatat sa fiu pozitiva. 2 ani de chin  m-au invatat asta. Si poate o sa povestim vreodata despre cei 2 ani. Dar, de cand ne stim, sunt fericita. Simt fericirea aia care iti iese prin toti porii. Care te face sa vrei sa imbratisezi straini pe strada ca sa le transmiti putin din fericirea ta. Sunt fericita si plang. E un paradox. E ca si cum ai trai Raiul si Iadul in acelasi timp. Si tot paradox este si ca asta vreau. Vreau sa le traiesc pe toate. Sa simt la maxim orice traire, sa trec prin toate, sa nu ma opresc decat in fata ochilor tai. Si ei sa nu fie straini si goi, sa ma priveasca cu drag. Sa simt caldura cand ma tii in brate, pieptul tau sa fie cel mai bun loc pentru mine.

Si tu ai inima, leule … si inima ta bate, ascunsa undeva in adancul tau, ca sa fie protejata de orice. Ghici ce? Cu cat o ascunzi mai mult, cu atat va fi mai vulnerabila. Pentru ca nu se desprinde de trecut si nu vede nimic in viitor.

Te-ai gandit vreodata ca poti sa ratezi multe din cauza zidului asta al tau? Viata este minunata si e in afara zidului. Si singura datorie pe care o avem in aceasta viata e sa fim fericiti. Sa simtim fericirea aia deplina, nevinovata, neconditionata, ca a unui copil care nu poate sti ca, la un moment dat, o sa creasca si cineva il va face sa sufere. Am citit astazi undeva ca mamele sunt singurele fiinte care te pot invata, in 9 luni, sa iubesti fara sa vezi. Si mi s-a parut atat de profunda aceasta afirmatie. Are atat de mult adevar ascuns, pe care nu multi il vad.

Iarta-ma, leule! Stiu ca azi te-ai simtit ranit. Nu incercam decat sa ma protejez putin de absenta ta. Si ai reactionat fix ca un copil care a ramas fara jucarie. Vezi? Ai nevoie de timp, ai nevoie sa-ti vindeci ranile trecutului si sa nu mai traiesti acolo. Si tocmai pentru ca inteleg asta, nu sunt suparata pe tine. Sunt trista! Sunt trista pentru tine si sunt trista pentru mine! Dar te las sa alegi, sa faci ce ai de facut si sa te vindeci. Dar trebuie sa imi promiti asta! Ca o sa te vindeci! Si n-o sa ajungi sa fii doar un corp, in trecere prin viata. Ci o sa fii un suflet si o sa intelegi mai mult decat superficialul in care traim.

Da, stiu, replica ta ar fi #youarecrazy. Si poate ca sunt. Dar, in nebunia mea, vad, simt si traiesc intens. Si nu conteaza ca sunt ranita. Nu toti oamenii sunt buni, dar toti oamenii au ceva de spus si de la ei toti eu invat cate ceva. Ca sa fiu eu un om bun, mai bun!

Ah, as vrea sa-mi zici din nou sa vin mai aproape, sa ma tragi spre tine, sa ma strangi in brate si sa imi spui ca ala e locul in care vrei sa fii.

Hai, lasa-ma sa te imbratisez si spune-mi ca ma simti!

img-20161004-wa0001

Publicat de

File de viata! Povesti despre oameni reali! Iubiri impartasite! Sau nu! Lectii! Asumari! Prin viata noastra trec oameni! Unii raman, altii nu! Cei care raman sunt aici! Si tot aici sunt, mai ales, cei care nu raman! Keep it real, babe! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.